Flori

Doar niste flori

Mai am din mama mea.

Firave panselute, albastrele,

Lacrimi si flori

Din trupul sfant al mamei mele.

As vrea sa intreb

Ce face si cum s-a impacat

Cu adancul haului intunecat?

Sau poate hau-i luminat.

Respir parfum de floare,

Langa cruce.

Ganduri, de cand eram copil,

Se-astern peste mormantul mamei,

Si-o clipa, inapoi mi-o aduc.

Nu intreb nimic…

Imi este frica

Sa nu stric vraja

Ce intre ea si mine

Se-nfiripa.

Vorbesc cu florile

De pe mormantul

Mamei mele,

Si sarut mana ce se ascunde

In petale.

Cuprinsa de mireasma sufletului,

Vibrand in fiecare floare,

Sarut un crin si ma alin.

Mangai bujorul alb de langa cruce,

Ce lung e drumul ce te duce!

Te duce, mama,

Si nici o primavara,

Nici o floare,

Nimic si niciodata

Nu te mai aduce.

Doar gandul meu

Sta straja langa cruce.