Frunze si aripi

Au venit la mine

Sufletele frunzelor,

Speriate de furtuna.

Le smulge de la casele lor

Si le alunga in lumea larga.

Unde sa se duca?

Mi-am acoperit inima

Cu racoarea lor,

Cu verdeata codrului,

Cu lumina vietii,

Cu speranta tineretii.

Mi-au soptit, ca le este frica.

Pentru casele lor,

Pentru viata lor,

Pentru visele lor,

Si-ale noastre, ale tuturor.

S-au asternut peste mine

Aripile pasarilor,

Aripi taiate.

Erau frumoase...

Albe, albastre, speriate !

Au venit si m-au privit

Cu ochii celor care au avut aripi

Si cu ochii celor care nu vor mai avea

Niciodata aripi.

Ati privit vreodata,

In ochii fiintelor,

Carora li s-au taiat aripile?

Si u asa, deodata,

Ci-n fiecare clipa

De-naltare,

Li s-au amputat visele.

Doamne, apara-i pe toti aceia

Care au aripi si vise.

Lasa-le portile deschise,

Lumea e plina de “el”,

Dar si de oameni, cu aripi si vise.