Cantecul ierbii

Ieri iarba era frumoasa
Inalta, cat poate fi iarba
Se legana in bataia vantului, dansa,
Vibra cu fosnet de iarba, canta
Ce frumoasa e viata!

Se saruta cu soarele, cu ploaia,
Fluturii, albinele, cu iubitul
Atingand cu-n fir de iarba
Infinitul.
Copiii se jucau o calcau, asa o sarutau
Si o intrebau:
De ce esti asa verde si frumoasa?
Vrem sa te luam acasa.
Iarba se legana, fosnea,
Cu nasturasii flori zambea
Si soptea: Aici e casa mea
Viata mea, iubirea mea.
Copiii radeau, se jucau, o intelegeau si o lasau
Sa se legene, sa cante, sa danseze, sa iubeasca,
Iar ei sa creasca.
Azi iarba nu mai era,
Tepi negri si dusmanosi
Ma priveau de jos,
Iar visele mele au coborat din cer
Si se tarau, se tarau si intrebau:
Unde-i iarba mea, oare?
Unde-i cosasul timp,
Cand a trecut?
Cat de mult s-a strans, s-a condensat,
Iar noi nu am scapat.
Unde-i ieri? Unde-i azi?
Unde-i deceniul? Unde-i veacul
Ce-a trecut mai asta primavara
Prin fata casei mele cu iarba de la tara?